Interviu Greșeala pe care mulți oameni o fac după ce sunt respinși. Specialist: „Mulți oameni ajung să creadă că este ceva greșit cu ei”

Mulți oameni cred că este mult mai dureros să fii respins de cineva cu care îți dorești să începi o relație decât de un posibil prieten.

Sursă foto: Shutterstock

Un nou studiu publicat în European Journal of Social Psychology arată, însă, că respingerea doare aproape la fel de mult, indiferent dacă vine din partea unui potențial partener sau a unei persoane cu care ai fi vrut doar o relație de prietenie.

Cercetătorii spun că oamenii tind să acorde mai multă importanță relațiilor de cuplu decât celor de prietenie și să investească mai multe așteptări emoționale într-un posibil partener. Din acest motiv, mulți se așteaptă ca refuzul din partea unei persoane de care sunt atrași să doară mai mult decât cel venit din partea unui posibil prieten.

În prima etapă a studiului, 1.500 de adulți americani au fost întrebați ce i-ar afecta mai mult: să fie respinși de cineva cu care și-ar dori o relație de cuplu sau de o persoană cu care ar fi vrut o prietenie. Aproape jumătate dintre participanți au spus că primul tip de refuz ar fi mai dureros.

Când cercetătorii au analizat însă reacțiile reale ale participanților, concluziile au fost diferite. În cadrul studiului, sute de persoane au folosit o aplicație care imita platformele de dating și socializare și au primit răspunsuri pozitive sau negative de la alți utilizatori. Unii au fost acceptați, iar alții respinși de persoane cu care ar fi vrut fie o relație de cuplu, fie o prietenie.

Rezultatele au arătat că oamenii se simt mai rău după ce sunt respinși și mai bine atunci când sunt acceptați, indiferent de context. Cercetătorii nu au observat diferențe importante între reacțiile celor respinși de un posibil partener și ale celor respinși de un posibil prieten.

Autorii studiului au mai observat și că mulți oameni își imaginează că o respingere îi va afecta mai mult decât se întâmplă în realitate. În multe cazuri, teama și anticiparea suferinței s-au dovedit mai intense decât experiența propriu-zisă a refuzului.

De ce un refuz poate reactiva frici mai vechi

Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan explică pentru „Adevărul” că suferința provocată de respingere nu ține doar de situația prezentă, ci și de felul în care persoana interpretează acel refuz.

„Din ceea ce observ în cabinet, respingerea activează de multe ori ceva mult mai profund decât situația prezentă. Nu doare doar mesajul «nu», ci sensul pe care persoana îl atribuie acelui refuz: «nu sunt suficient de bun», «voi fi abandonat», «nu contez pentru ceilalți» sau «mereu ajung să fiu respins»”, explică psihoterapeutul.

Potrivit Laurei Găvan, intensitatea durerii emoționale nu depinde exclusiv de tipul relației, ci și de vulnerabilitățile emoționale deja existente. Persoanele care au crescut în medii în care afecțiunea era imprevizibilă, critică sau condiționată dezvoltă mai frecvent o sensibilitate crescută la respingere. Astfel, chiar și un refuz aparent banal poate reactiva frici mai vechi legate de abandon sau lipsa valorii personale.

Psihoterapeutul mai spune că, în astfel de momente, mintea începe adesea să producă automat interpretări negative. Un mesaj rămas fără răspuns, o invitație refuzată sau o despărțire pot declanșa rapid gânduri precum „nu sunt important”, „toată lumea mă părăsește” sau „este ceva greșit cu mine”.

„Aceste interpretări nu reflectă neapărat realitatea, ci filtre emoționale formate în timp”, explică Laura Găvan.

Felul în care oamenii reacționează la respingere este influențat și de stilul de atașament format în copilărie. Persoanele cu un atașament anxios tind să interpreteze distanța emoțională ca pe un pericol major și caută constant reasigurare. În schimb, persoanele cu un stil evitant pot părea detașate, însă adesea își reprimă suferința și evită apropierea emoțională pentru a nu retrăi experiențe dureroase, conform spuselor sale.

De asemenea, Laura Găvan atrage atenția că durerea poate deveni și mai intensă atunci când apare un cerc vicios între gânduri, emoții și comportamente. Mulți oameni ajung să analizeze obsesiv conversații, să verifice constant mesajele sau să caute explicații pentru respingere. Cu cât ruminează mai mult experiența, cu atât emoția negativă se amplifică.

„Pe termen scurt, evitarea reduce anxietatea, însă pe termen lung menține frica și confirmă convingerea că apropierea emoțională este periculoasă”, explică psihoterapeutul.

Pentru persoanele care au trecut prin abandon emoțional, separări traumatice sau relații instabile în copilărie, o respingere actuală poate avea un impact mult mai puternic, întrucât uneori, reacția emoțională nu este doar despre situația prezentă, ci și despre experiențe mai vechi de pierdere și respingere, după cum completează specialista.

Psihoterapeutul observă că multe persoane ajung să vadă refuzul ca pe o dovadă că este ceva în neregulă cu ele, deși, în realitate, acesta poate ține mai mult de incompatibilitate, de context sau de disponibilitatea emoțională a celuilalt decât de valoarea personală a celui respins.

„Faptul real poate fi că cineva a ales să se retragă din relație, însă interpretarea dureroasă devine adesea «nu valorez suficient». Între cele două există o diferență importantă”, subliniază Laura Găvan.

Aceasta mai spune că gestionarea sănătoasă a respingerii începe prin observarea dialogului interior automat și diferențierea dintre fapte și interpretări. De asemenea, ajută limitarea ruminațiilor, evitarea reacțiilor impulsive și menținerea contactului social chiar și în perioadele de suferință emoțională.

„Respingerea doare pentru că avem nevoie de conexiune și apartenență, însă un refuz nu definește valoarea unei persoane și nici capacitatea ei de a construi relații sănătoase în viitor”, concluzionează psihoterapeutul.